Libertatea a refăcut după 6 ani o fotografie cu aceleași personaje: trei copii romi, aruncați de stat într-un centru de plasament dur! Povestea lipsei de șansă din România

În 2013, la Frumușani, județul Călărași, fotoreporterul Libertatea Gabriel Pătruț îi surprindea pe Tincuța, Marian și Alin în miezul sărăciei și al speranței pentru o viață mai bună.

În 2019, în aceeași comună, Libertatea i-a rugat pe cei trei frați să refacă fotografia. S-au ținut de treabă, au rezistat mediului și n-au avut probleme cu legea, dar sunt tot în sărăcie! Acum puțină vreme, Libertatea a dedicat coperta ziarului sărăciei persistente a românilor. „4,6 milioane de români trăiesc cu mai puțin de 23 de lei pe zi!„, a titrat Libertatea. Un român din trei e la limita necazului, o boală îl poate ruina economic, iar copiii săi nu au șanse, la rându-le, să scape de sărăcie.

Practic, cea mai năpăstuită treime a populației nu a simțit beneficiile aderării la UE, acasă la ea. Poate munci în străinătate pentru a câștiga mai mult, asta da. Dar acasă suferă. Chiar dacă muncește, nu scapă de sărăcie. Imaginea cu care ziarul a ilustrat pagina întâi reprezintă trei copii care privesc fix către camera foto.

Sunt trei copii romi, din comuna Frumușani, județul Călărași. E un cadru emoționant, realizat de fotoreporterul Libertatea Gabriel Pătruț, în 2013. „Ce s-a ales de copiii de atunci?”, se întreabă un jurnalist din redacție. Ce fac ei, cum li s-a schimbat viața în acești 6 ani? Aceasta este povestea unei fotografii, repetate, și a vieții care nu se repetă.

Când vorbim despre viața noastră îi recunoaștem unicitatea și încercăm să o prețuim ca pe ceva irepetabil. Când ne referim la existența unor oameni marginalizați, suntem tentați să spunem: asta e, așa a fost să fie! Vreme de 6 ani, în viața acestor copii s-a întâmplat ceea ce se petrece cu 90% din tinerii proveniți din familii care n-au mai mult de 4 clase, stagnează.

Sunt două fotografii care, puse față în față, ne arată cât de plini de prejudecăți suntem când îi judecăm pe cei săraci. Fata cu gutuia Octombrie 2013, Frumușani, județul Călărași. Trei copii se uită la aparatul de fotografiat. Copiii sunt romi și se numesc Tincuța, Marian și Alin. Reporterii Libertatea i-au vizitat pe copii în 2013 Adeseori, fetițele își doresc să apară în poză cu jucăria preferată, dar Tincuța ține la vedere o gutuie. Pentru că Tincuța n-are jucării.

Tincuța și Marian au 8 ani, iar Alin abia a împlinit 4. Toți își doresc „să mănânce ciocolată”. E visul suprem, pofta cea mai înaltă a unei copilării apăsate de neajunsuri. Strada le e casă copiilor, iar cea mai proeminentă figură e cea a bunicului care „se îmbată și îi bate”. „Copiii săraci din Frumușani”. Așa e denumită fotografia în arhiva ziarului Libertatea.

O etichetă grea ca o boală, adesea incurabilă și nu din vina lor. I-am regăsit pe Tincuța, Marian și Alin Februarie 2019, Frumușani, județul Călărași. Dintr-o cameră zugrăvită în roz, cu o carpetă cu desene religioase pe fundal, Tincuța, Marian și Alin zâmbesc către obiectivul aparatului de fotografiat. După șase ani, Libertatea i-a regăsit pe Marian, Alin și Tincuța Au crescut aproape șase ani și-și amintesc acea zi, când omul cu aparatul a intrat în casa unor vecini, aflată la doar 26 de kilometri de București, dar la un secol distanță. Prâslea, Alin, râde din toată inima, ca un copil de 10 ani.

Tincuța s-a înălțat, e o fată frumoasă de 14 ani. Iar Marian, tot 14 ani, se mândrește cu blugii săi tăiați. Poza din 2013, în casa unui vecin „Mergem acasă noaptea târziu, după ce tataie adoarme”, povesteau micuții în 2013, „altfel ne bate rău”. De aceea Gabriel Pătruț și aparatul lui i-au găsit în casa unui vecin care le mai dădea una, alta. De pomană erau și hainele de pe ei, vizibil mai mari. Copiii erau neîngrijiți și frumoși, cu priviri triste și clare, precum celebra fată din Afganistan, cu ochii verzi, surprinsă de revista National Geographic. Doar că Tincuța, spre deosebire de fata afgană, ținea în mâna dreaptă gutuia, ca un trofeu. Le era foame, dar visau îndrăzneț la banane și la dulciuri. „Vreau să mănânc ciocolată până mă doare burta„, spunea Tincuța. Auziseră că bunicii vor să-i trimită „la cămin”, că nu mai au bani să-i țină. Nu știau prea bine ce înseamnă asta, dar se încurajau între ei că o să fie bine. Măcar că primesc mâncare și scapă de frig și de bătăi.

Viața „la cămin” La începutul anului 2014, fraţii Tudor au ajuns în plasament la Centrul de la Perişoru din judeţul Călăraşi. Acolo unde sunt închiși și minorii cu probleme. Furturi, tâlhării, crime. Deși ei nu făcuseră nimic, nu au avut probleme cu legea. Totuși, la finalul anului trecut, la dorinţa mamei, s-au reîntors în familie. Cei trei nu vor să povestească ce s-a întâmplat la cămin. Încearcă să uite.

Doar când reporterul îi întrebă de ucigaşii care au stat sub acelaşi acoperiş cu ei, copiii răspund: „Aceia beau mult şi luau şi droguri”. Mama fraților din Frumușani a mai adus pe lume alți doi copii „Nu le mai plăcea acolo. Îmi spuneau că, dacă nu vin acasă, îşi fac felul„, povesteşte Steluţa Matei, mama copiilor. După vacanţa de vară, în care au stat în casa părintească, nu s-au mai întors la centru. Între timp, tatăl lor natural s-a recăsătorit, iar mama şi-a găsit un alt partener de viaţă, cu care a mai făcut doi copii.

Acesta este însă la puşcărie de aproape patru ani pentru furt. Acum, înapoi acasă Întâlnirea de acum cu Tincuța, Marian și Alin are loc în casa bunicilor din cartierul romilor din Frumușani. Conform Băncii Mondiale, sărăcia printre romi atinge, în România, cota de 70% și este îngrozitoare, pentru că ea răpește în primul rând șansele la educație ale copiilor. O stradă lungă cu case dărăpănate şi garduri care abia se mai ţin în tăruşi. Ici, colo, peisajul e „spart” de vile dichisite, ale unor localnici care s-au descurcat mai bine în viaţă. Singura dovadă că timpul s-a scurs cumva și în comuna Frumușani.

Casa bunicilor se află în cartierul romilor din Frumușani Marian şi Tincuţa sunt acum în clasa a şasea, după ce au rămas un an repetenţi. Alin e într-a treia. Cei mari sunt slăbuţi şi au întrecut-o pe mama lor în înălţime. Alin e cel mai năzdrăvan şi nu stă locului o clipă. Aleargă desculţ, doar în papuci, pe şoseaua cu noroi, deşi afară sunt doar câteva grade Celsius. O să-i cumpere mama și lui adidași, când or veni banii: 357 de lei. Atât e ajutorul social pe care-l ia femeia de la primărie, la care se adaugă alocaţiile copiilor. Visul unei nopți de iarnă În faţa camerei de filmat, fraţii se fâstâcesc. Nu sunt obişnuiţi cu jurnalişti care să le treacă pragul casei. Hainele sunt aruncate unele peste altele, pe paturi, pe care sunt aşezate multe pături.

Încearcă să le aranjeze, le mută de colo-colo, apoi renunță. Îi întrebi ce și-ar dori, dar sunt încurcați. Nu prea se gândesc la viitor când numără lemnele cu care au să treacă nopțile lungi de iarnă. Totuși, Tincuţa mărturisește că ar vrea să „facă unghii”, adică să fie manichiuristă. A auzit ea că se câștigă bine. Marian e nehotărât, dar, într-un final, zice că îi plac animalele şi că ar vrea să crească porci şi cai. Alin știe ce vrea: să se facă magician. „M-am uitat la Nelu şi Costel. S-au băgat într-un dulap şi au ieşit pe uşă„, spune zâmbind puştiul. Până atunci, au cu toții o dorință concretă. Ne roagă să le luăm câte o pungă de chipsuri şi un suc mare de la magazinul din colț. Au trecut 6 ani la Frumușani.

sursa

<
Loading...